Când se scrie „i”, „ii” sau „iii” la finalul cuvântului

Numărul de i de la sfârșitul unui cuvânt depinde de forma lui gramaticală. La substantive și adjective, trebuie să verifici pluralul și articularea. La verbe, contează persoana, modul și timpul. Pronunțarea poate oferi indicii, însă unele forme se aud asemănător și se scriu diferit.

Sunt corecte atât membri, cât și membrii, în contexte diferite. La fel, copii și copiii reprezintă forme distincte ale aceluiași substantiv. Doi i nu înseamnă automat plural articulat, deoarece există plurale nearticulate precum copii, fii și familii.

Verificarea devine mai ușoară când pornești de la cuvântul de bază și construiești o propoziție completă. Identifici mai întâi ce parte de vorbire este, apoi forma cerută de context. Câteva comparații te ajută să observi diferența dintre terminația de plural, articolul hotărât și formele verbale. Astfel, alegerea scrierii se bazează pe structură și sens, dincolo de impresia produsă de rostire.

Un i sau doi i la substantive și adjective

Multe substantive masculine au pluralul nearticulat terminat într-un singur i. Prin articulare hotărâtă, primesc încă un i. Diferența se vede ușor când așezi formele alături:

Singular Plural nearticulat Plural articulat
elev elevi elevii
coleg colegi colegii
membru membri membrii
arbitru arbitri arbitrii
tigru tigri tigrii

Scrii Am discutat cu doi membri ai echipei, dar Membrii echipei au votat. În primul exemplu apare pluralul nearticulat, iar în al doilea forma articulată.

Alte comparații utile sunt următoarele:

  • În parc sunt câțiva tigri.
  • Tigrii se odihnesc la umbră.
  • Au venit trei colegi.
  • Colegii mei au venit devreme.
  • Acești arbitri au experiență.
  • Arbitrii au discutat decizia.

Posesivul nu adaugă singur un i substantivului. Compară doi colegi ai mei cu colegii mei. Forma se stabilește în construcția completă.

La adjective, ordinea poate modifica articularea. Sunt corecte elevi silitori, elevii silitori și silitorii elevi. În ultima construcție, adjectivul antepus poartă articolul hotărât.

Observă și perechea ochi albaștri–albaștrii ochi. Adjectivul albaștri are un singur i în prima variantă și doi în a doua.

O atenție separată merită formele noștri și voștri, care se scriu întotdeauna cu un singur i la final:

  • Prietenii noștri au sosit.
  • Ai noștri au câștigat.
  • Colegii voștri sunt pregătiți.

Scrierile noștrii și voștrii sunt greșite.

Când apar doi i și trei i

Unele cuvinte au deja doi i la pluralul nearticulat. Când primesc articolul hotărât, forma ajunge la trei i. Exemplele frecvente sunt copil și fiu:

Singular Plural nearticulat Plural articulat
copil copii copiii
fiu fii fiii

Scrii doi copii, acești copii și niște copii, cu doi i. Scrii copiii, cu trei i, în construcții precum copiii mei, copiii vecinilor și toți copiii.

Compară propozițiile:

  • Doi copii citesc în bibliotecă.
  • Copiii citesc în bibliotecă.
  • Are doi fii.
  • Fiii ei locuiesc în alt oraș.
  • Acești copii participă la concurs.
  • Copiii înscriși participă la concurs.

Diferența se păstrează și când cuvântul nu se află la începutul propoziției. În Am cumpărat cărți pentru copiii mei, substantivul este articulat și are trei i.

Adjectivul propriu are pluralul nearticulat proprii. Când este antepus unui substantiv masculin plural și poartă articolul hotărât, forma este propriii:

  • Are idei proprii.
  • Și-a construit propriile argumente.
  • A discutat cu propriii colegi.
  • Își sprijină propriii copii.

În ultimul exemplu, articolul este purtat de adjectiv. De aceea, scrii propriii copii, cu trei i la adjectiv și doi la substantiv.

Există și substantive feminine cu doi i la pluralul nearticulat, precum familii și baterii. Formele articulate sunt familiile și bateriile. Așadar, doi i nu indică automat prezența articolului hotărât.

Cum verifici numărul de i la verbe

La verbe, regulile pluralului și ale articolului nu se aplică. Trebuie să identifici forma verbală. De exemplu, tu scrii, tu știi, tu vii și tu ții se scriu cu doi i.

Aceeași scriere apare în formele de conjunctiv corespunzătoare:

  • Vreau să scrii răspunsul.
  • Este bine să știi regula.
  • Sper să vii mâine.
  • Trebuie să ții minte explicația.

Prezența lui tu nu înseamnă însă că toate verbele primesc doi i. Sunt corecte tu intri, tu afli, tu umbli și tu umpli, cu un singur i.

Pentru verbul a fi, păstrează următoarele comparații:

Construcție Formă corectă
Infinitiv a fi
Imperativ afirmativ Fii atent!
Imperativ negativ Nu fi grăbit!
Conjunctiv prezent să fii atent
Conjunctiv perfect să fi fost atent
Viitor vei fi atent

Negația nu elimină automat un i. Scrii să nu fii supărat, dar nu fi supărat. Sunt forme gramaticale diferite.

Doi i pot apărea și la perfectul simplu, persoana întâi singular. Compară eu citii cu el citi sau eu venii cu el veni. Persoana schimbă forma și scrierea.

Mai rar, există verbe cu trei i. Eu mă sfiii este o formă de perfect simplu a verbului a se sfii. Prin urmare, trei i nu reprezintă exclusiv un semn al pluralului articulat.

O metodă de verificare și câteva exerciții

Când eziți, citește propoziția întreagă și identifică rolul cuvântului. Pentru substantive și adjective, compară formele nearticulate și articulate. Pentru verbe, verifică persoana, modul și timpul.

Poți urma trei pași:

  1. Identifici cuvântul de bază.
  2. Stabilești forma cerută de propoziție.
  3. O compari cu un exemplu sigur sau o verifici în dicționar.

Aplică metoda în următoarele enunțuri, alegând forma potrivită:

  • Au venit doi membri / membrii.
  • Membri / Membrii comisiei au votat.
  • Copii / Copiii mei sunt acasă.
  • Are doi fii / fiii.
  • A discutat cu proprii / propriii colegi.
  • Prietenii noștri / noștrii au plecat.
  • Vreau să scri / scrii.
  • Nu fi / fii neatent!

Formele corecte sunt doi membri, membrii comisiei, copiii mei, doi fii, propriii colegi, prietenii noștri, să scrii și nu fi neatent.

La primele cinci exemple, verifici pluralul și articularea. La posesiv, păstrezi forma fixă noștri. La ultimele două, identifici forme verbale diferite.

Numărul de i se stabilește mai sigur prin aceste comparații decât prin repetarea cuvântului cu voce tare. Odată ce recunoști structura, perechi precum membri–membrii și copii–copiii devin mai ușor de folosit corect în propoziții noi.